Radacinile filosofice - AWTA ROMANIA
+40 769 746 788
Sala World Gym 2
Sos Oltenitei nr. 10, Popeşti-Leordeni
(vis a vi de Lidl)
contact @ awta .ro
Main menu:
Radacinile filosofice
Wing Tsun
Wing Tsun AWTA
O străveche zicală din China spune că la începutul timpului, au existat doar cerul și pământul, care este, Yang și Yin, printre ei a apărut apoi Omul, simbolul de excelență al unui echilibru perfect între Yin și Yang.Triada Cerul-Omul-Pământul simbolic reprezintă o subdiviziune regăsită în tot ceea ce există, și constituie unul dintre marile principii exprimate în filozofia chineză: totul (un copac, o lucrare de arhitectură, un tablou, o poezie ...) să fie în armonie cu energia și legile universului trebuie să includă o porțiune care corespunde Cerului (Yang), una corespunzătoare Pământului (Yin) și un al treilea care corespunde omului, care reprezintă un echilibru intermediar între cele două polarități ale energiei. Tot ce îndeplinește aceste cerințe este în armonie cu Tao, marea lege a Universului, și este destinat să dureze în timp, aducând beneficii și efectuand în mod eficient funcția pentru care a fost creat. Chiar si Wing Tsun îndeplinește acest principiu dovedindu-se astfel un sistem foarte cuprinzător și echilibrat. De fapt, aceasta se bazează pe trei rădăcini filozofice, departe de a fi de referințe abstracte și teoretice, de fapt, acestea afectează concret practica:
- Budismul, care ne învață starea mentală corectă pe care practicianul trebuie să o aibă în timpul practicii, în timpul luptei sau în timpul antrenamentului, și că, prin urmare, corespunde la cer.
- Taoismul, care învață practicianul utilizarea corectă a corpului și a puterii sale, în conformitate cu principiile maleabilitatii și armoniei opușilor și care corespunde desigur, la Pământ.
- Confucianismul, care, cu principiile sale, reglementează relațiile umane și ierarhice între practicieni (considerate ca aparținând unei familii unice,mare), precum și atitudinea și acțiunile care trebuie luate împotriva întregii omeniri, care corespunde, desigur, omului.
Aceste trei rădăcini sunt la fel de importante și indispensabile pentru invatarea cu succes a Wing Tsun și ca practician trebuie să le trateze și să le dezvolte fără a penaliza nici una dintre ele, în caz contrar Wing Tsun va fi instabil și nesigur, deoarece este ca o masă mică, fără un picior. Este important de remarcat faptul că nu vorbim de un tip de cunoaștinta intelectuală, sau teoretica de principiile exprimate de aceste doctrine ci să se aplice concret în practica de zi cu zi și cu reacție la agresiuni, principiile exprimate de aceste doctrine. De fapt, în filozofia orientala nu a existat niciodată activității pur si simplu speculative, care să fie exercitate în Academii închise, ci o cercetare interioara fascinanta și plina de viață al cărei scop, foarte practic, a fost întotdeauna să conducă individul sa descopere un trai mai bun. Pentru a intelege cat de mult este concret si directa legatura acestor învățături cu practica unei adevărate artă marțială, sa ne gandim câte de multe șanse de succes ar fi într-o luptă reală, un practicant cu tehnica excelenta, cu mișcări fluide si în acelaș timp puternice, dar paralizat de frică sau orbit de furie, sau mai rău, cu minte ocupata formulând strategii de atac și de apărare complexe ... Toată tehnica lui superba ar rămâne neexprimata, închisa în corpul său de către propria sa starea mentală. Asemenea ruina, o sa întâlnesca cel care, în posesia unui bun control al propriei minți (Cerul-Yang), este apoi în imposibilitate de a utiliza în mod eficient corpul (Pamant-Yin). Cerul si Pamantul nu pot supraviețui unu fără cealalt. Dezvoltarea atitudinilor la nivel omului, nu este mai puțin importanta : eficacitatea cultivata și obținuta fără maturizarea dreapta a dispoziție omului, este ca o armă încărcată în mâinile unui copil. Ar fi doar un pericol pentru toată lumea. Un bun profesor de Wing Tsun ar trebui să aprofundeze cunoașterea acestor doctrine,suficient pentru a ști cum să transmită studenților principiile de bună practică.
- Budismul, (Cerul-Yang). Fondatorul acestui sistem a fost Siddhartha Gautama, poreclit Buddha iluminatul, un prinț născut în secolul al șaselea A.C. într-un stat mic la granița dintre India și Nepal. Invățătura sa vine de la observația că viața este durerea; durerea este întotdeauna generată de dorința (de a fi și de a avea) și pot fi eliminate numai prin stingerea ultimului (de a avea). Pentru a realiza acest lucru, trebuie să ne conformam viața la opt reguli ( "Calea Octuplă") dupa cum urmeaza:
Înțelegerea corecta (adevărul de mai sus)
Intentie corectă (de a urma această cale)
Percepția corectă (situația noastră)
Efortul corect (a găsi întotdeauna energia necesară pentru a persevera)
Vorbire corecta (pe cale amiabilă și sincer)
Acționare corecta (a face totul în cel mai bun mod)
Percepția corectă (situația noastră)
Efortul corect (a găsi întotdeauna energia necesară pentru a persevera)
Vorbire corecta (pe cale amiabilă și sincer)
Acționare corecta (a face totul în cel mai bun mod)
Trăire corecta (într-un mod onest și demn)
Meditație corectă (pentru a absorbi adevărul)
Budismul ne învață că toate bunurile pământești nu sunt permanente și, prin urmare, dorințele noastre sunt întotdeauna destinate a fi, mai devreme sau mai târziu, într-o măsură mai mare sau mai mică, neîmplinite, prin urmare, suferința care caracterizează existența umană. Într-adevăr, o examinare atentă a lucrurilor dovedește că ceea ce noi numim realitate nu este altceva decât un ansamblu in continuă schimbare, mutare de forma : o pură iluzie. Adevărul este după și pentru a ajunge la el, gândirea rațională este puțin sau nimic utila, studiul, așa-numita reflecție. Acesta trebuie să fie "prinsa", printr-un act cognitiv al naturii intuitiv, o înțelegere imediată , sărind labirinturi și înșelălatorii ale minții, considerată ea însăși o sursă de erori și de ignoranță. Și aceasta este natura "iluminata", realizata de Buddha și că fiecare om înțelept trebuie să urmărească și să realizeze. Pe baza acestor învățături și altele, relevante în special ciclul de naștere și de moarte (Samsara), in care este de fapt închisa fiecare ființă vie, sunt structurate de-a lungul secolelor diferiți curenți și școlile din cadrul budismului. Cea care, fără îndoială, a influențat în mod direct dezvoltarea și practicarea artelor marțiale este budismul Chan (Zen în japoneză). Această școală respinge aspectele devotionale și religioase ale practicii și neagă orice importanță in gândirea rațională, îndemnând în schimb individul să descopere prin meditație adevărurile tuturor lucrurilor și natura lor de Buddha. În Zen, maestrul de multe ori propune ucenicului său ghicitori absurde și fără o soluție (Kung 'sau un Koan) să-l facă să înțeleagă că gândirea rațională este un obstacol în procesul cognitiv și care trebuie să fie depășit. Preocupări, considerații logice, strategii, planuri de viață, temeri și alte emoții, doar ne împiedică să vedem adevărul că există întotdeauna și este peste tot. Meditând pe "aici" și "acum", stingând fluxul neobosit de gândire, individul poate instinctiv sa-l înțeleagă, în mod intuitiv și sa ajunga la Iluminare. În toate textele de arte marțiale este citată aproape întotdeauna relația strânsă care există între aceste discipline și budismul Chan (Zen). Unii autori și unele școli chiar moderne de Budo au ajuns chiar să susțina că Zen, și anume căutarea de iluminare spirituală, este scopul real al practicii și nu dezvoltarea eficacității în luptă. Cine declară că urmărește acest ultim scop, este adesea marginalizat și tratat ca o persoană care nu înțelege nimic și care nu a fost în măsură să vadă decat aspectele cele mai grosiere și externe ale artelor martiale ... Opusul este adevărat....
Unicul scop al artelor martiale este de a pune individul într-o poziție de a supraviețui în luptă și apoi să prevaleze asupra adversarilor lor. Pentru acest scop au fost create, proiectate și perfecționate de-a lungul secolelor în fiecare parte a lumii, aceste discipline. Dar, în aceste condiții, care poate fi legătura dintre ei și o doctrină atât de profund toleranta și pacifistă ca budismul? Tehnici dezvoltate pentru a fi cele mai distructive și mai moartale posibil, ce ar putea avea în comun cu o credință spirituală care se situează în partea superioară a valorilor morale ca respectul pentru viață și non-violență? În ciuda aparentelor și contradicțiilor aceste legături sunt numeroase și profunde. În Wing Tsun se referă atât la atitudinea interioară pe care practicianul trebuie să posede în timpul formării de zi cu zi și în timpul lungii sale ucenicii , este starea mentală pe care el ar trebui să o aibă în timpul unei reacții la agresiune. Studiul Wing Tsun incepe cu Siu Nim Tau, această formă antică este cea care arată cel mai mult influența budismului în sistemul nostru. În acesta studentul incet și cu o concentrație totală, doar cu o singură mișcare de fiecare data. Mintea lui nu ar trebui să fuga la tehnica următoare, ci doar să fie atent la ceea ce face brațul, chiar fără a pune la îndoială sensul sau, sau utilitatea lui practică. În acest sens, practicantul se concentrează pe "aici" și "acum" și scapă de orice fel de îngrijorare, prezent, trecut și viitor. Această condiție mentală este singura care, într-o condiție reala de luptă, poate permite să se aplice în mod eficient lecțiile învățate. Atunci când reacționează, de fapt, expertul de Wing Tsun nu decide în prealabil la mișcările sau combinațiile pe care le va efectua: tehnica lui este consecința, moment de moment, de acțiune a adversarului său. Pentru a se realiza acest lucru, nu numai trupul, ci și mintea lui trebuie să păstreze "neutralitate", evitând să se umple cu planuri și strategii arbitrare, ci pastrandu-se "goala", doar pentru a primi mesaje senzoriale provenind din acele părți ale corpului in contact cu adversarul și care să conțină informațiile privind direcția și intensitatea forțelor agresive. În Wing Tsun înveti cum să iti limpezești mintea și sa trăiesti numai în momentul de față prin atingerea unei stări psihice de receptivitate maximă și libertate similară cu cea a artistului atunci când creează.
- Taoism, (Pământ, Yin). Taoismul a început ca o miscare filosofică și doar dupa ea devine o religie adevărată, de fapt Îndepărtându-se de propriu conținut original. Vom vorbi doar de Taoismul ca de o filozofie. Fondatorul său este considerat Lao Tzu (însemnând "Maestrul Lao"), că tradiția se datează între secolele al șaselea și al cincilea A. C. așadar, făcându-l contemporan cu Confucius și plasând-o în asa spusa "perioada de primăvară și de toamnă" sub dinastia Zhou. La el este atribuit "Tao Te Ching" (Cartea Căii și virtute), care conține principiile de bază ale acestei doctrine. Lovit de frumusețea, armonia și perfecțiunea spontană a naturii, Lao Tzu (care este creditat cu o viață ascetica si solitară) percepe, în ea existența unui principiu care este în același timp transcendent și iminent în comparație cu universul. El a numit acest principiu absolut "Tao", ceea ce înseamnă "cale-Regula", deoarece aceasta nu este numai cauza existentei tuturor lucrurilor și natura lor profundă și autentică, dar, de asemenea, originea legilor naturale care guvernează armonia,ordinea cosmică."Tao nu face nimic și totuși realizează totul", spune Lao Tzu în Tao Te Ching, iar omul ar trebui să se predea lui Tao sa lucreze cu natura si sa nu lupte impotriva ei. Natura corespunde termenului chinezesc "Tsu Jau", care înseamnă literal ceea ce este natural, ceea ce se întâmplă în mod spontan. Pentru a participa la armonia universală, individuală trebuie să fie conforma cu cursul natural al evenimentelor, devenind spontan și evitând să acționeze cu forța. Acesta este principiul Wu Wei, adică "nici o acțiune", un concept care a fost adesea interpretată de către cititori putin atenți ca "O îndemnare de renunțare și la apatie", care trebuie să fie înțeleasă în sensul de a nu acționa contrar devenind universala . "Acțiunile forțate sunt în contradicție cu Tao", explică de fapt Lao Tzu, "si numai în cazul în care totul este lăsat să meargă în funcție de calea lui naturală, va exista armonie în univers".
Un alt concept important al acestei doctrine este că în ceea ce privește așa-numita "armonia contrariilor." În ochii taoiști, de fapt, întregul univers a apărut sprijinit de alternanța echilibrată și coexistența perechilor de contrarii, cum ar fi: zi și noapte, căldură și frig, mișcare și nemișcare ...
Lao Tzu și discipolii săi au contemplat admirand măreția și armonia naturii care reflectă Tao și s-au identificat cu ea întotdeauna încearcand să-l acomodeze si sa nu-l modifice cu acțiunile lor. Omul trebuie să înțeleagă și să accepte existența contrariilor, deoarece este doar un echilibru corect între tendintele opuse care identifică binele și armonia.
Acest sistem de gândire poartă, prin urmare, la un ideal de moderare, cercetand modul potrivit, si apropiindu-se asa la gândirea lui Confucius.
Daca budismul, prin conceptul de "goliciune", afectează starea mentală (Cerul-Yang), că practicantul trebuie să aibă în timpul unei lupte, taoism, cu principiile sale de "non-opoziție și armonia contrariilor", Sugerează care ar trebui să fie utilizarea corectă a corpului și a forței (Pământ-Yin) în timpul luptei.
Lao Tzu și discipolii săi au contemplat admirand măreția și armonia naturii care reflectă Tao și s-au identificat cu ea întotdeauna încearcand să-l acomodeze si sa nu-l modifice cu acțiunile lor. Omul trebuie să înțeleagă și să accepte existența contrariilor, deoarece este doar un echilibru corect între tendintele opuse care identifică binele și armonia.
Acest sistem de gândire poartă, prin urmare, la un ideal de moderare, cercetand modul potrivit, si apropiindu-se asa la gândirea lui Confucius.
Daca budismul, prin conceptul de "goliciune", afectează starea mentală (Cerul-Yang), că practicantul trebuie să aibă în timpul unei lupte, taoism, cu principiile sale de "non-opoziție și armonia contrariilor", Sugerează care ar trebui să fie utilizarea corectă a corpului și a forței (Pământ-Yin) în timpul luptei.
Tao Te Ching, este foarte clar în această privință; "Flexibilitatea și pliabilitatea" câștiga impotriva forța bruta. Reacționând la un atac, expertul de Wing Tsun se mișcă direct și rapid spre agresorul său, iar dacă nu întâlnește rezistență, îl va lovi cu siguranță. În acest fel, el este ca un curs de apă care coboară impetuos în jos și că, dacă nu întâlnește obstacole, merge direct în mare, scopul final. Dacă pe această cale bratele practicantului sunt împiedicate în mod serios de agresor, el nu va încerca să forțeze blocul cu forța (cu riscul de a ceda unei forțe mai mari), ci va folosi flexibilitatea pentru a "lăsa să treacă" energia care vine la el și poate, imediat după aceea, să atingă ținta. Acest mod de a acționa este o aplicație perfectă a principiului taoist al lui Wu Wei și găsește nenumărate exemple în natură. De asemenea, nu înseamnă să cedezi, să cedați, să fiți zdrobiți, ci pur și simplu să nu fiți în dezacord cu devenirea universală. Practicantul de Wing Tsun nu luptă împotriva puterii adversarului său, ci armonizează cu el, o folosește pentru propriul său beneficiu și o întoarce înmulțit la agresor. El reușește să facă acest lucru aplicând principiul taoist al armoniei contrariilor: cu cât este mai mare energia pe care o presează și cu atât mai mult el trebuie să cedeze și în timp ce o parte a corpului său "se golește" elastic pentru a permite trecerea undei completă, celălalt devine simultan activ și atinge ținta. Energia agresorului a fost folosită în același timp ca să se apere și să lovească! "Luptă împotriva adversarului tău, nu împotriva puterii lui"
- Confucianismul, (om-echilibru → Yin/Yang). Gong Fu Zi (sau Kung Fu Tzu), latinizat de Iezuiti ca Confucius, s-a născut în anul 551 î.Hr. În Principatul Lu și a murit în 479. A trăi într-o perioadă de decădere morală și o criză politică gravă, și gândirea lui a fost cel mai mult spre sfera socială a existenței în căutarea acelor valori care ar trebui să constituie fundamentul adevărat al coexistenței umane. Predarea lui a influențat profund cultura și costumul poporului chinez, răspândindu-se dincolo de granițele imperiului și implicând popoare și națiuni vecine.
Ceremonialitatea proverbială a orientalilor este o moștenire directă a învățăturii lui Confucius, care a subliniat importanța, pentru a trăi relațiile umane potrivite, a tuturor manifestărilor educației, curtoaziei și respectului. Fără ei, coexistența ar fi neplăcută și brutală, iar apropierea altor ființe umane nu ar fi o sursă de bucurie și bunăstare, ci numai de probleme și conflicte.
Aceste ritualuri (Li), explică Confucius, nu trebuie totuși să fie formalități goale sau, mai rău, expresii de ipocrizie, ci o manifestare sinceră a acelei dispoziții umane bune și iubitoare (Jen) care ar trebui să constituie atitudinea interioară a fiecărui om spre colegii lor.
Jen și Li, așa cum am văzut, sensibilitatea umană și rit, fac ca celelalte două virtuți umane să fie un corolar natural: Hsiao, pietatea filială și onestitatea. Este evident că cei care sunt sensibili și respectuoși pentru întreaga omenire nu pot fi în primul rând propria lor familie și bătrânii lor. Este la fel de evident că o persoană care hrănește în sine asemenea sentimente face totul în viață cu neprihănire și onestitate.
Complexul ritual, alcătuit din inchinari, salutări și respectari, care trăiesc astăzi în școlile artelor marțiale orientale, provine din învățătura lui Confucius.
Jen și Li, așa cum am văzut, sensibilitatea umană și rit, fac ca celelalte două virtuți umane să fie un corolar natural: Hsiao, pietatea filială și onestitatea. Este evident că cei care sunt sensibili și respectuoși pentru întreaga omenire nu pot fi în primul rând propria lor familie și bătrânii lor. Este la fel de evident că o persoană care hrănește în sine asemenea sentimente face totul în viață cu neprihănire și onestitate.
Complexul ritual, alcătuit din inchinari, salutări și respectari, care trăiesc astăzi în școlile artelor marțiale orientale, provine din învățătura lui Confucius.
În Wing Tsun se simte mai ales: practicienii WT, de la cel mai mic la cel mai înalt grad, sunt considerați cu adevărat aparținând unei familii mari, ceea ce dă o conotație deosebită relației dintre ele. Profesorii, de exemplu, nu sunt pentru studenți niste simpli antrenori, așa cum se întâmplă într-o structură de matriță occidentală, ci pe membrii mai în vârstă ai aceleiași familii.
Aceasta înseamnă că ei se vor angaja în predarea cu dragoste și dedicare, așa cum îi vor face față de frații mai mici sau copiii lor, încercând în orice caz să-i ajute să-și depășească dificultatea inevitabilă pe care învățarea o implică. Pe de altă parte, elevii se vor întoarce la profesorii lor cu aceeași încredere și respect pe care le-ar avea și pentru frații mai mari sau pentru părinții lor. Pe ambele părți, în orice caz, relația nu trebuie să fie niciodată trăita pe considerații bazate pe bani sau a legilor pieței.
În cele din urmă, toți practicienii sunt considerați frați și, prin aceasta, ar trebui să evite intrarea în logica competitivității și a geloziei, dar să fie întotdeauna dispuși să ofere ajutor reciproc și sprijin. Este inutil să adăugăm că aceeași dispoziție bună este cultivată împotriva întregii omeniri. În acest fel, practica lui Wing Tsun devine o adevărată Scală de Viață și valori umane și nu este niciodată un exercițiu orb al abilităților violente.
În cele din urmă, toți practicienii sunt considerați frați și, prin aceasta, ar trebui să evite intrarea în logica competitivității și a geloziei, dar să fie întotdeauna dispuși să ofere ajutor reciproc și sprijin. Este inutil să adăugăm că aceeași dispoziție bună este cultivată împotriva întregii omeniri. În acest fel, practica lui Wing Tsun devine o adevărată Scală de Viață și valori umane și nu este niciodată un exercițiu orb al abilităților violente.
Numele chinezesc din familia WT:
